O lume virtuală în care vom găsi, nu-mai COPII

Cine ar fi crezut acum 20 de ani că vom ajunge să trăim zile în care telefonul, tableta sau televizorul vor avea mai mare importanță în viața noastră mai ceva ca oricare alt membru din familie. Poate mai poți uita să îți suni soția când ai plecat din piață, dar fără telefon nu pleci de-acasă nici în visele cele mai urâte. Sau dacă pleci, ești în stare să te întorci acasă indiferent de ora la care ajungi la birou, de trafic și drumurile care tocmai se asfaltează. Dar, vă spun, nu ai cum să uiți telefonul acasă.

Pleacă copilul de-acasă în excursie, îi dai telefonul ca să poți să-l suni să te asiguri că e totul bine, dar îi dai și tableta că toți copiii au, cum să nu aibă și al tău? Scrisă, rescrisă, nescrisă regula-i regulă.

Se întoarce copilul de la școală și printre subiectele cele mai interesante se găsește și acela în care îți spune că prietenul lui cel mai bun a primit de la părinți sau bunici ultima generație de Iphone sau cu puțin noroc poate chiar Ipad, că e mai scump și e nevoie de un pic mai mult efort financiar. El ce trebuie să facă să primească unul la fel? Că altfel nu mai este văzut bine în grupul de prieteni.

Sau, vii acasă cu încă ceva emailuri de trimis pentru a semna unul dintre cele mai mari contracte de până acum de când te-ai angajat la supercorporația visurilor tale. Sau ai afacerea ta care-ți mănâncă viața mai ceva ca fiu-tu pufuleți în parcul din fața blocului. Copiii îți sar în brațe bucuroși să te revadă. Drept ”răsplata” le dai desene animate pe termen nedeterminat ca să poți finaliza contractului anului.

Aparent, nu e nimic ieșit din comun. Și eu o fac, și tu o faci și vecinul de la doi o face, chiar și colegul de birou cu care nu prea am multe subiecte în comun.

Asta-i epoca digitală, poate cine știe, o să ajungă copilul meu cel mai bun programator în viață, la cum știe să deschidă telefonul la numai 2 ani și să caute filmulețe pe Youtube, n-am nici un dubiu.

Și totuși, unde este limita de ”acum e prea mult” de privit la orice tip de ecran? Cât e indicat să îi lăsăm pe copiii noștri să folosească ecranele și ce facem cu ei atunci când limităm accesul? Cum limităm accesul sau cum avem siguranța că nu privește la lucruri ”interzise” sau ”nepotrivite vârstei”?

Un nou studiu Open-I Research, realizat pentru Itsy Bitsy şi Orange arată că:

  • 63% dintre copiii cu vârste între 0-2 ani stau peste 30 de minute în fața unui ecran electronic, iar 23% dintre aceștia ating pragul de o oră de vizionare
  • aproape jumătate dintre copiii de 3-6 ani petrec mai mult de o oră în fața ecranelor
  • jumătate dintre copiii de peste 7 ani stau în fața unui ecran electronic mai mult de 2 ore/ zi.

În schimb, majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.

Sursa: aici

Cercetătorii spun că fiecare oră petrecută între vârsta de 1 şi 3 ani în faţa ecranului creşte cu 10% probabilitatea apariţiei problemelor de atenţie şi hiperactivitate la vârsta de 7 ani.

Care sunt cele mai des întâlnite efecte ale utilizării ecranelor asupra copiilor (dar și a adulților):

  • probleme de atenție, copiii au dificultăți în a-și menține atenția și de a-ți duce la bun sfârșit diferite sarcini, acestea fiind percepute ca grele
  • dificultăți în a executa sarcinile ce implică planificare și prioritizare, precum în rezolvarea proiectelor de la școală
  • probleme în a se încadra în termenele limită
  • devin ușor copleșiți sau frustrați de cerințe mici
  • tendință puternică de amânare și evitare a sarcinilor care nu le produc placere, în special a temelor
  • dau impresia de leneși sau de nemotivare și nu pot întârzia gratificarea imediata
  • au tendința de a fi impulsivi, de a acționa înainte de a gândi și minimalizează consecințele acțiunilor.

Și multe altele.

În plus, studiile indică faptul că, în cazul copiilor, privitul la televizor mai mult de o oră, zilnic, determină instalarea efectului de dependență.

Chiar dacă, aparent, copilul învață o limbă străină sau să recunoască culorile de la o vârstă fragedă, aceste cunoștințe, în timp se vor pierde deoarece învățarea nu s-a produs activ – exersând cu un profesor sau părinte, înțelegând sintaxa sau sensul cuvintelor, ci printr-o experiență virtuală, ca în cazul unui dresaj – receptorul, respectiv copilul, a primit exact informația ce se dorea transmisă, iar creierul a reacționat mecanic și a memorat automat, prin repetiție, aceste informații. Scos din context – să spună o frază în limba străină învățată, să recunoască culorile dintr-o carte sau de pe stradă, copilul nu va mai da același randament.

În plus, este indicat pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului acesta să participe la activități potrivite vârstei lui: cum nu ne așteptăm ca un copil de 10 ani să știe să conducă o mașină, nu ar trebui să ne așteptăm ca un bebeluș de 1 an să știe culorile.

Pentru a minimaliza efectele nedorite ale utilizării ecranelor, se pot menționa câteva posibile soluții:

  • până la vârsta de 3 ani copilul nu ar trebui să aibă acces la nici un tip de ecran electronic, iar după această vârstă limitați accesul. 30 de minute la 2-3 zile timp petrecut la ecrane eventual alături de un părinte sau sub controlul acestuia este suficient.
  • umpleți timpul pe care l-ar fi petrecut în fața ecranelor cu tip petrecut în familie: ieșiți în parc (studiile arată că plimbatul în zone verzi ajută la relaxarea creierului și oxigenarea acestuia), faceți activități la alegerea copilului, jucați fotbal, mergeți pe bicicletă.
  • limitați și timpul dumneavoastră de utilizare a ecranelor. Părintele este model pentru copil, iar acesta va face exact ceea ce faceți dumneavoastră indiferent de cât de mult și clar îi explicați (reamintesc că până la vârsta de 21-24 de ani cortexul prefrontal – cel responsabil de înțelegerea consecințelor, controlul instinctelor și a comportamentelor nu este în totalitate dezvoltat, deci copilul va face ceea ce vede și nu ceea ce i se explică)
  • creați o bază emoțională puternică copilului prin utilizarea îmbrățișărilor, a cuvintelor de încurajare, a confirmărilor, punând accent pe ceea ce a făcut bine. Astfel, probabilitatea de a se pune în risc, căutând acestea în afara familiei și deseori în persoane necunoscute și de cele mai multe ori pe internet, este minimă.

Nu cred și nu voi crede niciodată în liste minune. 5 pași către succes, 7 lucruri către un copil performant, etc

Nici în cazul ecranelor nu există metode de succes, de genul: cum devin copiii noștri programatori sau cum să ne protejăm copiii de conținut  periculos în timp ce eu mai stau câteva ore la birou.

Eu am crezut mereu în echilibru, evitând excesul. Consider că un copil care astăzi se uită o oră la la un desen animat, iar apoi timp de o săptămână nu mai are acces la nici un tip de ecran este departe de  ajunge dependent ( nu s-a creat obișnuința) sau de i se fi afectat anumite legături neuronale deja formate.

Cum de altfel, cred că dacă un copil se uită o oră la un desen iar apoi pleacă în parc cu părintele și își povestesc unul altuia ce a înțeles fiecare din poveste e mai câștigat decât cel care este pedepsit și nu mai are dreptul la tabletă o săptămână.

Cred cu tărie că toți părinții ar trebui să conștientizeze efectele negative ale utilizării ecranelor asupra creierului uman și să înlocuiască pe cât mai mult posibil ecranul cu apropiere fizică, îmbrățișări și timp petrecut împreună.

7 Comments

  • Timea (#)
    May 16th, 2017

    Off… În general sunt de acord cu studiile efectuate și toate cele, însă,acum îmi da cu virgula. Rău de tot 🙂
    Sa încep cu mine: am fost “dependenta” de Cartoon Network. Dependenta e mult spus,pt ca ma jucam și afara,dar,totuși. Am învățat engleza de la desene și la școală a fost muuult mai ușor și ca o completare la ce știam deja. In plus, spaniola,la fel,am invatat-o din telenovele si o stiu si acum la nivel de conversatie. Pe fata mea, care are acum 8 ani, am crescut-o mai mult la casa, cu grădină,animale și tot,fără sa se uite la TV mai deloc. Totuși, are dificultăți de atentie, amână,probleme în a își organiza timpul și toate cele. Cu toate ca,am fost acolo,cu ea,am învățat împreună,am făcut puzzle-uri,ne-am jucat… Băiatul meu,care are în curând 3 ani,se uita foarte mult pe Youtube la filmulețe cu culori, masinute,desene… A învățat culorile și le știe chiar și scoase din context,la fel,abc-ul și sa numere în romana,maghiara și engleza. Le recunoaște pe drum,pe nr de înmatriculare al mașinilor parcate. Știe sa îl sune pe tatăl sau,pe sora lui și pe bunica. Demisa a învățat greu și târziu aceste lucruri. Nu vreau sa o iei ca și cum m-aș lăuda,ci doar am vrut sa punctez diferențele,pt ca fata,încă are acele probleme de atenție și organizare,cu toate ca nici acum nu se uita la TV,ci dimpotrivă. Eu cred,ca avutceste lucruri depind de fiecare copil în parte, nu se poate generaliza.

    • Dina (#)
      May 16th, 2017

      Mi se pare foarte interesant comentariul tău.

      Întrebarea mea este: cât timp a petrecut cel mic la tabletă sau telefon pentru a învăța de exemplu, ABC-ul sau culorile, să vorbească într-o limbă străină.
      De asemenea, fiecare copil are un mod propriu de a învăța (am scris în articolul anterior). Sunt unii care învață dinamic, experimentând – eu, de exemplu, nu aș putea învăța o limbă străină de la televizor în nici o mie de ani, alții mai raționali care învață static, posibil de la un ecran. Însă, depinde foarte mult ce îi oferi ca și conținut și cât stă în fața unui ecran. Acum e mic, însă la 5-6 ani va ști să își pună singur filme, jocuri, iar fără un anumit control, lucrurile pot scăpa de sub control. – Andre, copilul meu cel mare de 5 ani își descarcă singur jocuri din App Store. Cu toate astea, dacă 3 zile i-am dat tableta, iar în a patra zi nu o mai găsește face crize și plânge după ea. Pentru că, e mai simplu să înveți de pe o tabletă decât să te dai cu bicicleta în parc.
      Copiii învață cel mai mult și cel mai mult din experiențe vii, chiar dacă rezultatele sunt pe termen lung. Ai să fii uimită când copilul tău cel mare va înregistra progrese la care nici nu te vei aștepta.

      Apoi, să nu fie cauza acelor probleme de atenție de care spui, în altă parte. În general, copiii dinamici și fetele, în particular, au atenția distributivă. Nu se pot concentra pe un singur lucru, așa cum fac băieții.

      Să îți trăiască minunile și să te bucuri de ei!

      • Timea (#)
        May 17th, 2017

        Mulțumesc, la fel și ție!
        De obicei sta pe telefon cand fac curat,gătesc sau invăt cu cea mare. Nu pot sa spun ca sta exagerat de mult,dar,sunt constienta ca mult mai mult decat ar fi cazul sau ar trebui. Am inceput să le rărim si pe acstea de cand are mai multa rabdare sa stea intr-un loc sa cântăm sau sa desenăm. Slavă Domnului,dacă sunt ascunse,nu le cauta. Dar,dacă le vede, plânge sa i le dau. La noi e regula, ca în fiecare zi sa ieșim în parc sau undeva la plimbare. Își ia “beța” (bicicleta) cum spune el și, la drum. În vacantele școlare și week-end-uri suntem la țară,deci fără internet așa că atunci nu le vrea, eu neavând instalat pe tel doar câteva jocuri care lui nu-i plac.
        Problemele de atenție le are fata,care nu s-a uitat la TV și pe atunci nu avem nici internet. Acum,are și ea telefon pt ca vine singură de la școală și să mă poată suna. Dar,nu are treabă cu tel. Nu are nici jocuri instalate,este chiar îl folosește doar pt a suna. Vine acasă, facem temele (mereu împreună,pt ca altfel le lasa nefăcute și lecția neînvătată),după care,pe la ora 17 coboara la copii. Sunt vreo 10 copii adunați din împrejurimi,toți vin cu biciclete,role, de toate. Nu sunt probleme speciale nici cu ea,doar cele de atenție și organizare. Nu atât de mari care sa necesite psiholog,dar ele totuși exista. Acum,clar nu pot sa spun exact de unde provine, probabil ca daca nu ii place sa faca un lucru,atunci nici nu e atenta sau interesata. Problema este ca aceste neatentii sunt la invatat si la adunat lucrurile pe care le-a lasat vraiste prin casa,in sensul ca,invata bine, dar nu e atenta. Chiar saptamana trecuta au avut un de invatat pe de rost o poezie dupa care a trebuit sao scrie. Poezia era scrisa ok,dar a avut multe greseli de ortografie,pe care, acasa le stia. Mereu,la fiecare test pe care doamna le dadea,se vedeau clar ca greselile erau din neatentie nu din nestiinta. De invatat invata bine,nu am ce sa comentez,dar nu e atenta in jur. Uita sa isi ia,de ex papucii de casa,chiar daca inainte cu caeva sec i-am atras atentia. Sunt lucruri marunte dar,pe care,daca le aduni intr-o zi,te scot din minți.
        Am scris un roman întreg aici,dar,doar asa, am putut explica “fenomenul”.
        O zi frumoasă îți doresc și aștept și alte articole pt ca în muuulte dintre ele ma regăsesc și ai un stil foarte funny de a te exprima și scrie.

        • Timea (#)
          May 17th, 2017

          Scuze pt greșeli,scriu de pe un tel și am mai apăsat și prin alte locuri se pare :)))

          • Dina (#)
            May 17th, 2017

            Si eu fac la fel! Nu-mi place deloc sa scriu de pe telefon.

        • Dina (#)
          May 17th, 2017

          Iti multumesc ca impartasesti cu mine experientele tale.

          Stii cum e, fiecare copil e un copil. Eu cu cat stresez copiii sa faca diverse lucruri, cu atat nu le fac.

          Te pup!

          • Timea (#)
            May 17th, 2017

            Pfai! Total de acord! Seara frumoasă!

Comment!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *